Oglindirea

Următorul pas după ce i-ai atras atenţia este să te prezinţi şi să afli cum o cheamă. De multe ori, suntem prea concentraţi să facem o bună impresie ca să-i reţinem numele. Pentru ca asta să nu se întâmple, repetă-i numele într-o scurtă remarcă. Eu, de exemplu, în timp ce încercam să mă hotărăsc asupra numelui primului meu copil, am citit despre semnificaţia numelor şi le-am memorat pe cele mai comune, folosind asta ca pe o remarcă care să mă ajute să ţin minte cum o cheamă.

Apoi, va trebui să creezi senzaţia de legătură, de conexiune. Tehnicile pe care le vei folosi pentru asta variază în funcţie de tipul de agăţat folosit. Desigur, am vorbit deja despre folosirea corespunzătoare a tonului vocii.

Avem aici altă metodă foarte subtilă şi puternică de a crea legătura cu o femeie. Ea se foloseşte la primul contact şi apoi pe parcursul primelor întâlniri şi necesită puţin antrenament până o stăpâneşti, dar funcţionează destul de bine.

A fost odată un hipnotizator foarte bun, pe numele lui Milton Erickson. După ce îi vei aplica tehnicile o să vrei să-i ridici o statuie, pentru că te va ajuta să seduci mai mult decât dacă ai avea un milion de euro şi corpul lui Schwarzenegger.

Ericson putea hipnotiza pe oricine, chiar şi cel mai rezistent pacient sau client, iar unul din modurile în care reuşea asta era prin oglindirea respiraţiei subiectului.

Hai, ştiu că acum treci prin reacţia „Ei căcat, asta nu se poate!”. Ştiu, însă oglindirea respiraţiei cuiva e o metodă foarte eficientă de a face pe cineva să se simtă legat de tine. Erickson observa ritmul respiraţiei clientului, apoi îşi sincroniza cu aceasta fie propria lui respiraţie, fie ritmul în care vorbea, fie ritmul în care bătea darabana cu degetele, după care le încetinea treptat. Ritmul respiraţiei clientului încetinea în acelaşi timp!

Nici mie nu mi-a venit să cred, dar am încercat metoda când îmi legănam copii ca să adoarmă, şi am descoperit că le pot controla ritmul respiraţiei şi că adorm mult mai uşor în felul asta decât dacă i-aş fi legănat în acelaşi ritm.

Oglindirea funcţionează pentru că subconştientul tău percepe şi este conştient de lucruri pe care mintea ta conştientă nu le observă. Ca să te convingi, încearcă acest experiment:

Pune mai mulţi prieteni, în situaţii diferite, să închidă ochii şi să ghicească ce faci tu. Stai în faţa lor, vorbeşte-le şi în timpul asta dă din cap înainte şi înapoi. Întreabă-i ce faci.

Majoritatea vor fi în stare să-ţi spună că dădeai din cap şi dacă îi întrebi îţi vor spune că şi-au dat seama pentru că vocea ta suna diferit.

Acum, încearcă din nou, dar lasă-i cu ochii deschişi, apoi întreabă-i dacă au mai simţit vreo diferenţă în vocea ta. Îţi vor spune că nu! De fapt, au auzit diferenţa, că doar au aceeaşi pereche de urechi de mai devreme, dar nu conştientizează ce au auzit! În subconştient însă, au auzit diferenţa!

În acelaşi fel, dacă oglindeşti respiraţia unei gagici, sau tonul vocii ei ori ritmul în care vorbeşte, chiar şi anumite gesturi pe care le face, la nivel conştient nu va băga de seamă. Dacă percepe la nivel conştient, atunci eşti prea evident şi va crede fie că eşti un ciudat, fie că o maimuţăreşti.

Însă dacă o faci subtil, tot ce va şti e că în mod ciudat se simte foarte bine în prezenţa ta, prietene, ca şi cum te-ar iubi de ani de zile!

Photo credit: Helga Weber / Foter.com / CC BY-ND